Despre caini

Cainele este in masura ca prin felurite gesturi sau prin diversele moduri de a latra, prin modul in care tine urechile si prin intreaga expresie a capului sa arate care ii este dispozitia in momentul respectiv.
Manifestarile de furie, manie, agresivitate ale unui caine pot fi sesizate din vreme. Urechile i se ridica in sus, se apleaca inspre fata si intepenesc, pielea de pe bot i se increteste, isi dezgoleste dintii. Privirea este indreptata fara sovaire spre inamic, are un mers tantos, cu capul sus si parca atat capul, cat si corpul devin mai mari. In faza de atac parul de pe sira spinarii i se zbarleste, nasul i se trage in sus si botul parca se scurteaza. Aceasta atitudine o ia si in situatia de aparare impotriva unui alt caine in faza permergatoare conflictului. Din contra, atunci cand ii este frica, manifesta neincredere sau este in pericol, isi pleaca capul, lasa urechile pe spate, lipite, colturile gurii si le trage inapoi si parca i se subtiaza botul. Se face mai mic, baga coada intre picioare si uneori poate sa si scanceasca.
Manifestarile de bucurie se prezinta in felul urmator: expresia fetei este luminoasa, vesela, ochii stralucitori, urechile sunt lasate in jos, o miscare de du-te - vino specifica a cozii, respiratia accelerata si o modificare vizibila in tinuta corpului care devine alert. Cand vrea sa se joace, cainele imprumuta o atitudinepartial agresiva, partial de supunere. Se lasa injos, pe labele din fata, schiteaza fente, alearga sa aduca o minge sau un obiect de joaca si incepe sa sara vesel in jurul tau.

Latratul poate reprezenta foarte multe lucruri-surpriza, pericol, bucurie, frica, agresivitate, semnalizare a locului unde se afla, incercare de comunicare cu omul - prin care fie ca cere ceva (mancare, plimbare), fie ca isi manifesta nemultumirea ca este tinut in lant sau nu i se acorda atentie.

Mârâitul: comunica agresivitate, manifesta intentii de atac.

Scâncitul: de obicei este un semn de durere fizica.

Schelacaiala: se produce de obicei ca o reactie brusca de frica. Cainele speriat, in timp ce este fugarit sau gonit cu pietre, se refugiaza schelacaind.

Urletul: se produce in diverse imprejurari mai iesite din comun. Cainele urla la provocarea altor caini, mai ales noaptea, aceasta putand fi o chemare ancestrala, dar cert este ca sensul exact al urletului sau nu este inca bine determinat, desi s-au emis numeroase ipoteze, unele chiar dintre cele mai fanteziste.

Oftatul: este o forma de manifestare a multumirii. Cainele ofteaza cand se culca in fine linistit si se cuibareste pentru o odihna buna fiind impacat cu sine insusi si cu cei din jur sau cand a revenit acasa stapanul lui drag si nelinistea lui indelungata a luat sfarsit.
Purtarea cozii este un excelent barometru al starii sufletesti si joaca un rol foarte foarte important in limbajul canin. Fata de om cainele isi misca mult mai mult coada decat fata de semenii sai.

• coada dreapta si mici miscari ale varfului ei - atentie incordata, indecizie;
  
• coada intre picioare - atitudine de frica sau neprietenoasa;
  
• coada ridicata - atitudine nervoasa, amenintatoare;
  
• coada lasata in jos - atitudine nehotarata;
  
• coada agitata stanga-dreapta - manifestare de bucurie;
  
• coada lipita de corp - este gonit si ii este frica;
  
• coada dreapta ca o carma - cand este in alergare;